Un studiu dupa o natura statica reprezinta cel mai bun mod de a invata desenul prin analiza directa a obiectelor , intr-o verificare constanta a relatiei mana-ochi. Dupa ce se trece de stadiul constructiei corecte, a contrastelor si a coloristicii realiste, o natura statica poate deveni o prelungire a observatiilor fiecaruia, o interpretare emotionala (vezi Cezanne sau vanGogh) sau analitica ( vezi Picasso sau Braque). Astfel, o compozitie data ca tema de lucru la pregatire poate ascunde in spatele liniilor mai mult decat ne-am fi inchipuit.
compozitia:
Alex – constructia gresita pe alocuri, destul de stearsa hasura, fara a tine cont de masele mari de umbra si lumina (chiar daca nu exista in fata ochilor, ti le poti imagina)
Bianca – mai mult curaj la valoratie! si o sa fie bine
Dan – mai multa atentie la constructie, iar elementele de care nu ai timp (precum planul de hasura din spate) ar fi mai bine ori sa le faci pe o suprafata mai mica, ori sa renunti la ele.
Diana – baza, scaunul, ar fi mers mult mai inchisa (asa este oricum si in realitate) ti-ar fi dat astfel mai mult echilibru compozitional.
Lucian – lucruri bune si lucruri mai putin bune, in primul rand nu e terminat ! si au fost 4 ore
Maria – un experiment nou in liner, lipseste la fel un plan care sa aseze toate obiectele, acum pare ca plutesc.
La ultima sedinta de pregatire, compozitia cu forme geometrice simple a trebuit sa fie imaginata de fiecare. Mai mult decat atat, obiectele trebuiau sa fie din lemn. Asa s-a vazut cine a inteles principiile unei naturi statice si cine nu.
Adi – dupa o pauza lunga de desen, o incercare timida, dar pe drumul cel bun.
Diana – exemplara compozitie , cu unele greseli de constructie, insa per total foarte bine.
.
Lucian – cam intunecat, iar lemnul leopard, insa se observa progrese.
Spor la desenat!
Comments