Secolul XIX este marcat de un proces profund si rapid de industrializare in care materiale precum otelul si sticla devin materialele ” la moda” folosite la realizarea Crystal Palace din Londra in 1851 de catre Joseph Paxton. Noua arhitectura genereaza si programe realizate intr-o maniera interesanta pentru acea perioada si defineste constructii precum: sere, piete acoperite, pasaje, mari magazine, gari, pavilioane pentru expozitiile universale, etc. Cele mai remarcabile expresii ale “arhitecturii industriale” ale epocii au fost: gara King’s Cross (1842), Euston Station (1846), ambele de la Londra, gara de Nord din Paris (1862), Anhalter Bahnhof de la Berlin (1878), precum şi gara din Frankfurt care anticipează oarecum la Halle des Machines de la Expoziţia Universală de la Paris din 1889. Remarcabila a fost si structura realizată de catre I.K.Brunel şi M.D.Wyatt, la Paddington Station (Londra). Această structură cu arce metalice sustinea o bolta acoperita cu sticla. Aceeasi tehnica si aceleasi materiale, au fost utilizate si în spatiul de mari dimensiuni de la St.Pancras Station, creatia lui W.H.Barliw, R.M.Odish şi Sir Q.G.Scott.
Dupa aceasta frenezie a sticlei si otelului au existat diversi arhitecti ce au ilustrat sub numeroase forme, principii si directii interesante in programe fie de locuinte fie de cladiri socio-culturale, ori religioase. Printre acestia se numara Gaudi, F. L. Wright, Le Corbusier, Mies van der Rohe, Frank Gehry, Richard Meier, Alvar Aalto, etc.
Comentarii